Legislaţie

CAMERA DEPUTAŢILOR
L E G E
privind organizarea şi exercitarea profesiei de fizioterapeut,
precum şi pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului
Fizioterapeuţilor din România
Camera Deputaţilor adoptă prezentul proiect de lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. – Prezenta lege reglementează activităţile şi practicile legate de
exercitarea profesiei de fizioterapeut, precum şi înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
Art. 2. – Profesia de fizioterapeut se exercită, pe teritoriul României,
în condiţiile prezentei legi, în scopul evaluării, planificării şi implementării
programelor de recuperare care îmbunătăţesc sau restabilesc funcţiile
motorii umane, măresc capacitatea de mişcare, calmează durerile şi tratează
ori previn problemele fizice asociate cu leziuni, boli, afecţiuni şi alte
deficienţe.
2
Art. 3. – Fizioterapeutul furnizează servicii conexe actului medical,
pentru dezvoltarea, menţinerea şi restabilirea capacităţii de mişcare şi a
abilităţii funcţionale ale persoanelor, la nivel maxim posibil, pe toată
perioada vieţii, în condiţiile în care capacitatea de mişcare şi funcţia sunt
şi/sau pot fi afectate de îmbătrânire, leziuni, boli, afecţiuni, alte condiţii
patologice sau factori de mediu.
Art. 4. – În sensul prezentei legi, fizioterapeutul este absolventul de
studii universitare, posesor al unui titlu oficial de calificare în fizioterapie,
conform prevederilor art. 11, care aplică, sub prescripţie medicală,
activităţile specifice prevăzute la art. 13, pe baza principiilor de promovare
a sănătăţii, de profilaxie şi tratare a bolilor, în baza diagnosticului clinic
stabilit de medicul de specialitate.
Art. 5. – Pe toată perioada exercitării profesiei, fizioterapeutul trebuie
să acţioneze cu profesionalism, dovedind disponibilitate, competenţă,
corectitudine, devotament, loialitate, confidenţialitate şi respect faţă de
fiinţa umană.
Art. 6. – Deciziile profesionale ale fizioterapeutului sunt luate în
limitele competenţei sale profesionale, având în vedere interesul şi
drepturile pacienţilor/beneficiarilor de servicii de fizioterapie, respectarea
voinţei acestora, grija faţă de sănătatea lor şi faţă de sănătatea publică,
nediscriminarea între pacienţi/beneficiari de servicii de fizioterapie,
respectarea demnităţii umane şi a celorlalte principii şi reguli de
deontologie în fizioterapie.
CAPITOLUL II
Exercitarea profesiei de fizioterapeut
Art. 7. – Profesia de fizioterapeut se exercită, pe teritoriul României,
în condiţiile prezentei legi, de către:
a) cetăţeni ai statului român;
b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat
aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;
3
c) soţ al unui cetăţean român, precum şi descendenţii şi ascendenţii în
linie directă, aflaţi în întreţinerea unui cetăţean român, indiferent de
cetăţenia acestora;
d) membri de familie ai unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute
la lit. b), aşa cum sunt definiţi la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul
României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului
Economic European, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 260/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e) cetăţeni ai statelor terţe, beneficiari ai statutului de rezident
permanent în România;
f) beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung, acordat de către
unul dintre statele prevăzute la lit. b).
Art. 8. – Profesia de fizioterapeut se exercită pe teritoriul României de
către persoanele prevăzute la art. 7, care îndeplinesc următoarele condiţii:
a) deţin un titlu oficial de calificare în fizioterapie, astfel cum sunt
definite la art. 11;
b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau
incompatibilitate prevăzute la art. 23;
c) sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei,
condiţie dovedită cu certificat medical eliberat conform legii;
d) sunt membri ai Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
Art. 9. – (1) Certificatele eliberate de autorităţile competente ale unui
stat membru al Uniunii Europene, ale unui stat aparţinând Spaţiului
Economic European sau ale Confederaţiei Elveţiene, care atestă că
fizioterapeutul posesor este titular de drept câştigat, sunt recunoscute de
către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării 􀀀tiinţifice, permiţând
exercitarea activităţilor specifice de fizioterapie, inclusiv în cadrul
sistemului naţional de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea
dispoziţiilor prezentei legi.
(2) În sensul prezentei legi, prin drept câştigat se înţelege dreptul
cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând
Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene de a exercita
activităţile specifice de fizioterapie, inclusiv în cadrul sistemului de
4
protecţie socială al statului membru de provenienţă, în cazul în care aceştia
beneficiau de drept de liberă practică a profesiei şi erau stabiliţi în statul
membru respectiv, anterior implementării Directivei Consiliului Uniunii
Europene nr. 93/16/CEE privind facilitarea liberei circulaţii a medicilor şi
recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi altor titluri oficiale de
certificare.
Art. 10. – (1) Titlurile oficiale de calificare în fizioterapie, obţinute în
afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor
aparţinând Spaţiului Economic European sau a Confederaţiei Elveţiene, se
echivalează de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice,
în colaborare cu Colegiul Fizioterapeuţilor din România, în condiţiile legii.
(2) Excepţie de la prevederile alin. (1) fac acele titluri care au fost
recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând
Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană.
Art. 11. – Prin titlu oficial de calificare în fizioterapie se înţelege:
a) diplomă de licenţă eliberată de o instituţie de învăţământ superior
acreditată sau autorizată provizoriu din România, în următoarele
specializări:
(i) – fizioterapie;
(ii) – fiziokinetoterapie;
(iii) – kinetoterapie, cu durată de studii de 4 ani;
(iv) – educaţie fizică şi sport, specializarea kinetoterapie şi
motricitate specială, cu durată de studii de 3 ani;
(v) – kinetoterapie, cu durată de studii de 3 ani;
(vi) – educaţie fizică şi sport, specializarea cultură fizică
medicală;
(vii) – educaţie fizică şi sport, cu vechime în recuperarea
medicală de cel puţin 19 ani, angajat în sistemul sanitar şi balnear sau de
asistenţă socială ca profesor de cultură fizică medicală;
(viii) – balneofiziokinetoterapie şi recuperare;
b) diplomă de licenţă sau un alt titlu de fizioterapeut/
maso-kinetoterapeut/kinetoterapeut, eliberate de unul din statele dintre cele
prevăzute la art. 10, sau de un stat terţ recunoscut ori echivalat în România
5
de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, conform
legii;
c) adeverinţă de absolvire a examenului de licenţă în fizioterapie,
kinetoterapie şi motricitate specială, balneofiziokinetoterapie şi recuperare,
eliberată la cererea absolventului, care este valabilă până la eliberarea
diplomei de licenţă, dar nu mai mult de 12 luni de la data emiterii;
d) orice altă diplomă de licenţă eliberată de către o facultate acreditată
care nu corespunde specializărilor de la lit. a) şi care este însoţită de o
adeverinţă eliberată de facultatea respectivă, care atestă că programa de
pregătire pentru obţinerea diplomei de licenţă respective corespunde cu cea
de pregătire pentru exercitarea profesiei de fizioterapeut, în condiţiile
prezentei legi.
Art. 12. – (1) În vederea obţinerii titlului oficial de calificare în
fizioterapie, pentru solicitanţii ale căror competenţe nu corespund calificării
de fizioterapeut, se vor aplica măsuri compensatorii, pe o perioadă de 5 ani
de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(2) Măsurile compensatorii sunt stabilite de către Colegiul
Fizioterapeuţilor din România în colaborare cu instituţiile de învăţământ
superior care au un program de licenţă acreditat în specializarea fizioterapie,
kinetoterapie şi motricitate specială, balneofiziokinetoterapie şi recuperare.
(3) Măsurile compensatorii au în vedere completarea numărului de ore
teoretice şi practice corespunzător programei de pregătire unitare prevăzute
în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, în vederea completării
cunoştinţelor, aptitudinilor şi competenţelor necesare.
Art. 13. – Activităţile exercitate de către fizioterapeut sub prescripţia
medicului specialist, sunt următoarele:
a) examinarea somato-funcţională a pacientului/beneficiarului de
servicii de fizioterapie, prin utilizarea, fără a se limita la acestea, a
observaţiei, instrumentelor/tehnicilor/scalelor specifice de evaluare somatofuncţională;
b) stabilirea nevoii de intervenţie specifică şi elaborarea planului
fizioterapeutic;
c) acordarea asistenţei terapeutice şi profilactice pentru prevenirea
alterării funcţiei, a limitărilor de activitate şi a restricţiilor de participare ;
6
d) acordarea asistenţei fizioterapeutice şi de recuperare în patologii ale
sistemelor neuro-musculo-scheletic, cardio-vascular, respirator, digestiv,
neuro-endocrin, metabolic şi uro-genital, în domeniul traumatologiei
sportive, pediatriei, geriatriei, reumatologiei, ORL şi în alte condiţii
medicale şi chirurgicale frecvent întâlnite în practica fizioterapeutului;
e) aplicarea activităţilor specifice de fizioterapie, fără a se limita la
acestea, precum: exerciţiu fizic cu scop terapeutic, terapie manuală,
hidrokinetoterapie, tehnici efectuate cu ajutorul instrumentelor/aparatelor/
instalaţiilor corespunzătoare, prin aplicare de contenţii
elastice/adezive/orteze sau prin mecanoterapie, scripetoterapie,
electroterapie, termoterapie, imobilizări/posturări.
Art. 14. – (1) În sensul prezentei legi, fizioterapeutul îşi exercită
profesia pe baza autorizaţiei de liberă practică eliberată de Colegiul
Fizioterapeuţilor din România, avizată anual. Avizul anual se acordă numai
după încheierea asigurării de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea
profesională, valabilă pentru anul respectiv.
(2) Anual, fizioterapeutul este obligat să facă dovada obţinerii de
credite de educaţie medicală continuă, avizate de către Colegiul
Fizioterapeuţilor din România, conform legislaţiei în vigoare.
(3) Numărul minim de credite de educaţie medicală continuă pe care
un fizioterapeut trebuie să le acumuleze anual se stabileşte prin normele
metodologice de aplicare a prezentei legi.
(4) Autorizaţia de liberă practică se acordă pe baza următoarelor
documente:
a) documente de studii care atestă formarea în profesie;
b) certificat de cazier judiciar;
c) certificat de sănătate fizică şi psihică.
CAPITOLUL III
Forme de exercitare a profesiei de fizioterapeut
Art. 15. – Fizioterapeutul îşi desfăşoară activitatea în baza
competenţelor profesionale în sistemul public de sănătate şi/sau în sistem
privat, independent, ca titular sau asociat al cabinetelor de practică
independentă, sau în colaborare cu furnizori de servicii de îngrijiri medicale,
7
asistenţă socială, cu baze de tratament din sistemul balnear, precum şi cu
federaţii, cluburi, asociaţii sportive şi unităţi de învăţământ.
Art. 16. – (1) Angajarea şi promovarea profesională a fizioterapeutului
în sistemul de sănătate public şi privat se realizează conform legislaţiei în
vigoare.
(2) Promovarea profesională a fizioterapeutului se realizează la
cererea acestuia, adresată Colegiului Fizioterapeuţilor din România, pe baza
unui examen.
Art. 17. – Principalele domenii de practică în care activează
fizioterapeutul sunt:
a) administrativ: în managementul serviciilor de fizioterapie cu
responsabilitatea de a furniza informaţii privind activitatea de fizioterapie
adecvată, în cadrul unor instituţii sau comunităţi;
b) clinic : la nivelul îngrijirilor conexe actului medical, respectiv
primare, secundare şi terţiare, cu responsabilitatea de a planifica,
supraveghea şi evalua un plan terapeutic; fizioterapeutul poate lucra
autonom în cabinete individuale, în instituţii medicale, cabinete medicale,
spitale, unităţi staţionare şi cămine de bătrâni, fără a se limita la acestea;
c) sănătate publică sau comunitară: cu rol direct în promovarea
sănătăţii şi formularea politicilor de promovare a activităţilor specifice de
fizioterapie la nivel de individ/grupuri, care să ducă la îmbunătăţirea şi
menţinerea stării de sănătate fizică, psihică şi emoţională, concomitent cu
minimalizarea riscurilor care decurg din afectarea capacităţii de mişcare şi a
funcţiei;
d) modalităţile specifice prin care fizioterapeutul activează în alte
domenii de practică, sunt stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, în
colaborare cu Colegiul Fizioterapeuţilor din România, după caz .
Art. 18. – (1) Formele autonome de exercitare a profesiei de
fizioterapeut prevăzute la art. 17 lit. b), pot angaja personal salariat, pot
încheia contracte de colaborare cu alţi fizioterapeuţi, sau cu alte forme
autonome de exercitare a profesiei, contracte cu furnizorii de bunuri şi
servicii necesare activităţii lor, cu unităţi medicale, educaţionale, sociale,
sportive, de îngrijire corporală, cu mijloace de comunicare în masă, cu
forme specifice de exercitare a profesiei de medic şi a altor profesii
8
paramedicale şi alte acte juridice civile, în condiţiile prevăzute de Codul
civil şi de legile speciale aplicabile.
(2) Condiţiile de acces la activităţile profesionale exercitate în regim
independent de către fizioterapeut sunt stabilite prin normele metodologice
de aplicare a prezentei legi.
CAPITOLUL IV
Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Colegiului Fizioterapeuţilor din România
Art. 19. – În vederea monitorizării, controlului, autorizării şi
exercitării profesiei de fizioterapeut, se înfiinţează Colegiul
Fizioterapeuţilor din România, ca autoritate competentă în domeniu.
Art. 20. – (1) Colegiul Fizioterapeuţilor din România este organizaţie
profesională, cu personalitate juridică, neguvernamentală, de interes public,
apolitică, fără scop patrimonial, cu responsabilităţi delegate de autoritatea
de stat, având ca obiect de activitate autorizarea, controlul şi supravegherea
exercitării profesiei de fizioterapeut, ca profesie liberală de practică publică
autorizată.
(2) Colegiul Fizioterapeuţilor din România are autonomie
instituţională în domeniul său de competenţă normativ şi jurisdicţional
profesional şi îşi exercită atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni, în
condiţiile legii.
(3) Formele de organizare a Colegiului Fizioterapeuţilor din România
la nivel naţional şi teritorial sunt stabilite prin statutul acestuia.
(4) Statutul şi Regulamentul intern de organizare şi funcţionare a
Colegiului Fizioterapeuţilor din România se elaborează, în termen de 60 de
zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, de către reprezentanţii
asociaţiilor profesionale ale fizioterapeuţilor, membre ale Federaţiei
Române a Asociaţiilor de Fizioterapie, se aprobă prin ordin al ministrului
sănătăţii şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Statutul Colegiului Fizioterapeuţilor din România prevede modul
de organizare a alegerilor, structura organizatorică la nivel naţional şi
teritorial, atribuţiile acestuia, precum şi componenţa numerică şi durata
mandatelor organelor de conducere ale acestuia
9
Art. 21. – Colegiul Fizioterapeuţilor din România are următoarele
atribuţii:
a) în calitate de autoritate competentă în domeniu, asigură autorizarea,
monitorizarea şi controlul exercitării profesiei de fizioterapeut, în colaborare
cu Ministerul Sănătăţii;
b) asigură respectarea cadrului legal şi organizatoric pentru exercitarea
profesiei de fizioterapeut în condiţiile prezentei legi, inclusiv prin funcţia de
control profesional, de autoritate disciplinară şi de organ de jurisdicţie
profesională;
c) autorizează sau, după caz, avizează exercitarea profesiei de
fizioterapeut pe teritoriul României;
d) elaborează şi emite cardul profesional european, pentru membrii
săi, în conformitate cu reglementările Uniunii Europene;
e) asigură schimbul de informaţii, prin intermediul Sistemului de
Informare a Pieţei Interne a Uniunii Europene, denumit în continuare IMI,
conform procedurilor prevăzute în normele metodologice de aplicare a
prezentei legi;
f) recunoaşte titlurile oficiale de calificare în fizioterapie dobândite în
celelalte state membre ale Uniunii Europene, în statele aparţinând Spaţiului
Economic European şi Confederaţia Elveţiană;
g) adoptă Codul deontologic al fizioterapeutului;
h) instituie şi supraveghează aplicarea şi respectarea standardelor de
calitate a serviciilor profesionale în domeniul fizioterapiei, precum şi a
normelor deontologice a fizioterapeutului;
i) instituie un cadru de promovare şi dezvoltare a competenţei
profesionale;
j) reprezintă interesele membrilor săi în faţa autorităţilor publice şi
administrative, în cadrul organismelor profesionale internaţionale, precum
şi în litigiile cu terţii;
k) ţine evidenţa fizioterapeuţilor autorizaţi şi, după caz, acordă,
certifică, suspendă şi retrage dreptul de exercitare a profesiei de
fizioterapeut în condiţiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a
prezentei legi;
l) mediază şi arbitrează divergenţele între membrii săi, precum şi între
aceştia şi terţi;
m) întocmeşte şi actualizează permanent Registrul unic al fizioterapeuţilor.
10
CAPITOLUL V
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Art. 22. – (1) În vederea exercitării profesiei de fizioterapeut, acesta
trebuie să devină membru al Colegiului Fizioterapeuţilor din România, prin
obţinerea autorizaţiei de liberă practică în conformitate cu dispoziţiile
art. 14, în cel mult 12 luni de la absolvirea studiilor de specialitate.
(2) În cazul în care fizioterapeutul nu a obţinut autorizaţia de liberă
practică, conform prevederilor alin. (1), acesta, la cerere, poate să obţină o
autorizaţie de liberă practică provizorie, valabilă pe o perioadă de maximum
6 luni, termen în care este obligat să îndeplinească condiţiile prevăzute la
art. 14 alin. (2) din prezenta lege.
Art. 23. – (1) Nu poate exercita profesia de fizioterapeut:
a) persoana căreia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita
profesia de fizioterapeut prin hotărâre judecătorească sau ca măsură
disciplinară, pe o perioadă determinată;
b) persoana care, în exercitarea profesiei de fizioterapeut, a săvârşit
abuzuri prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale
omului, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, care prevede, în
mod expres, interdicţia de exercitare a profesiei.
(2) Exercitarea profesiei de fizioterapeut este incompatibilă cu orice
acţiune de natură a aduce atingere demnităţii sale profesionale sau bunelor
moravuri, conform Codului deontologic al fizioterapeutului. Pe perioada
stării de incompatibilitate se suspendă dreptul de exercitare a profesiei.
Art. 24. – (1) Fizioterapeutul răspunde disciplinar pentru nerespectarea
prevederilor prezentei legi, a dispoziţiilor cuprinse în normele metodologice
de aplicare a acesteia şi a Statutului Colegiului Fizioterapeuţilor din
România.
(2) Constatarea, cercetarea şi sancţionarea abaterilor disciplinare sunt
prevăzute în Statutul Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
(3) Analizarea şi soluţionarea cazurilor de malpraxis se face de către
Colegiul Fizioterapeuţilor din România, printr-o comisie, alcătuită dintr-un
medic specialist şi 2 fizioterapeuţi egali sau superiori în grad.
11
(4) Răspunderea disciplinară a fizioterapeutului nu exclude
răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială, conform
prevederilor legale.
Art. 25. – Activităţile specifice de fizioterapie de care beneficiază
persoanele asigurate în sistemul naţional de asigurări sociale de sănătate,
sunt stabilite prin negociere între Colegiul Fizioterapeuţilor din România,
Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi sunt
prevăzute în Contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării
asistenţei de specialitate în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate, fiind decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate.
Art. 26. – (1) Colegiul Fizioterapeuţilor din România informează
autorităţile competente din toate celelalte state membre ale Uniunii
Europene, Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene cu
privire la fizioterapeuţii cărora li s-a restrâns sau interzis, de către
autorităţile ori instanţele judecătoreşti naţionale, dreptul de a desfăşura
activităţile profesionale pe teritoriul României, în întregime sau parţial,
chiar şi cu caracter temporar.
(2) Colegiul Fizioterapeuţilor din România transmite informaţiile
prevăzute la alin. (1) prin intermediul IMI, în termen de cel mult 3 zile de la
data adoptării deciziei de restrângere sau interzicere, în întregime ori parţial,
a exercitării unei activităţi profesionale de către fizioterapeutul în cauză.
Aceste informaţii se limitează la:
a) identitatea fizioterapeutului în cauză, respectiv numele, prenumele
şi data naşterii;
b) calificarea cu care acesta exercită profesia de fizioterapeut;
c) autoritatea sau instanţa naţională care adoptă hotărârea privind
restrângerea ori interdicţia;
d) sfera de aplicare a restricţiei sau interdicţiei;
e) perioada în cursul căreia se aplică restricţia sau interdicţia.
(3) În termen de maximum 3 zile de la data adoptării hotărârii
instanţei, Colegiul Fizioterapeuţilor din România, în calitate de autoritate
competentă a statului membru interesat, informează autorităţile competente
din toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic
European şi ale Confederaţiei Elveţiene, prin alertă în cadrul IMI, despre
12
identitatea profesioniştilor care au solicitat recunoaşterea titlurilor oficiale
de calificare în fizioterapie, în temeiul prevederilor prezentei legi şi în cazul
cărora instanţele române au constatat că au făcut uz, în acest scop, de titluri
falsificate de calificare profesională.
(4) Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul schimbului de
informaţii prevăzute la alin. (1)–(3) se realizează cu respectarea
prevederilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter
personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu
modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor Legii nr. 677/2001
pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările
ulterioare.
(5) În cazul în care interdicţia sau restricţia prevăzută la alin. (3)
expiră, Colegiul Fizioterapeuţilor din România informează, de îndată,
autorităţile competente din toate celelalte state membre ale Uniunii
Europene, Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene,
menţionând data expirării şi orice altă schimbare ulterioară a respectivei
date.
(6) Fizioterapeutul pentru care Colegiul Fizioterapeuţilor din România
transmite alerta autorităţilor competente din toate celelalte state membre ale
Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei
Elveţiene, este informat, în scris, cu privire la deciziile de alertă,
concomitent cu declanşarea şi derularea procedurii de alertă.
(7) Fizioterapeutul prevăzut la alin. (6) are posibilitatea de a contesta
decizia privind aplicarea mecanismului de alertă la instanţa de contencios
administrativ competentă potrivit legii, sau poate solicita Colegiului
Fizioterapeuţilor din România rectificarea unei astfel de decizii.
(8) În cazul în care alerta transmisă autorităţilor competente din toate
celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European
şi ale Confederaţiei Elveţiene se dovedeşte a fi neîntemeiată, fizioterapeutul
în cauză poate obţine despăgubiri legate de orice prejudiciu cauzat de
aceasta, în condiţiile legii. În aceste cazuri, decizia privind alerta poate
conţine precizarea că face obiectul unor proceduri iniţiate de către
fizioterapeut.
(9) Datele privind alertele pot fi prelucrate în IMI atât timp cât sunt
valabile. Alertele se radiază în termen de 3 zile de la data adoptării deciziei
de revocare sau de la expirarea interdicţiei ori restricţiei prevăzute la
13
alin. (2).
Art. 27. – (1) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a
prezentei legi, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi
Cercetării 􀀀tiinţifice, cu consultarea reprezentanţilor asociaţiilor de
fizioterapie din România, emit normele metodologice de aplicare a
prezentei legi, aprobate prin hotărâre de Guvern.
(2) La propunerea Colegiului Fizioterapeuţilor din România,
Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării
Ştiinţifice, iniţiază modificarea normelor metodologice de aplicare a
prezentei legi, ori de câte ori este cazul.
(3) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi,
Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Persoanelor
Vârstnice, elaborează, prin ordin comun, modificarea şi completarea
Hotărârii Guvernului nr. 1.352/2010 privind aprobarea structurii Clasificării
ocupaţiilor din România – nivel grupă de bază, conform Clasificării
internaţionale standard a ocupaţiilor – ISCO 08, republicată, în conformitate
cu dispoziţiile prezentei legi.
(4) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
legi, autorităţile publice, precum şi persoanele juridice de drept public sau
privat vor opera modificările necesare în sensul aplicării dispoziţiilor
prezentei legi referitoare la încadrarea şi stabilirea statutului, a drepturilor şi
obligaţiilor fizioterapeuţilor pe care îi au angajaţi.
14
Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera Deputaţilor în şedinţa
din 18 octombrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
FLORIN IORDACHE

%d blogeri au apreciat asta: